behance.net

 

"А уявляєш, якби митники зазирнули в наші валізи – як довелося би їм все пояснювати", - жартували у розмові між собою народні депутати Сергій Соболєв та Сергій Власенко, яких кореспондент "Європейської правди" зустрів у неділю на пересадці в аеропорту Франкфурта.

У величезних валізах, які дійсно викликали увагу митниці, були сотні футболок із фото Надії Савченко і написом англійською "Free Savchenko".

Це – наочна агітація, яку українські парламентарії взяли з Києва до Страсбурга для поширення серед колег-депутатів ПАРЄ.

Надію Савченко – українську військовополонену, народного депутата та символ боротьби з агресором – було заплановано зробити наріжним каменем сесії ПАРЄ. Саме в понеділок асамблея мала визнати її повноваження та наділити її дипломатичним імунітетом.

Нарешті, саме в понеділок відбувся широко розрекламований МЗС "твіттер-шторм" з хеш-тегом #FreeSavchenko, який мав на меті привернути увагу світової спільноти до українських полонених у в’язницях РФ.

Але всі ці дії готувалися виходячи з припущення про те, що Надія Савченко не буде звільнена.

Асиметричної відповіді від РФ не чекав ніхто.

І коли в дипломатичних колах з’явилися чутки про те, що Путін вже дав згоду на звільнення Савченко, з’ясувалося, що цей варіант несе для України не лише можливу тактичну перемогу, але також стратегічну поразку.

* * * * *

Отже, що сталося в понеділок?

Ми не знаємо, чи готувалися в РФ заздалегідь до даного сценарію. Між тим за зовнішніми ознаками було схоже, що навіть чільні представники російської делегації не були поінформовані про такий варіант.

Ще о першій годині дня (за місцевим часом) керівник зовнішньополітичного комітету Держдуми Олексій Пушков довго розповідав журналістам, що Росія не може звільнити Савченко, і детально пояснював, чому ПАРЄ не має впливу на долю цієї українки.

До слова, Пушков не мав виходити до ЗМІ – на цей час було призначено брифінг спікера Держдуми Сергія Наришкіна.

Наришкін планував багато спілкуватися з пресою – він навіть привіз до Страсбурга своїм літаком близько тридцяти (!) журналістів, які буквально окупували прес-центр Ради Європи.

Але у заздалегідь визначений час спікер Держдуми не вийшов у прес-зону, надіславши замість себе заступників.

Схоже, що в цей час Наришкін проводив переговори щодо нової стратегії Москви. Про те, що лінія дійсно змінилася, стало відомо буквально за дві години.

Ньюзмейкером дня став сенатор Ради федерації РФ Ігор Морозов, який не входить до переліку найвпливовіших фігур у російській делегації. На засіданні комітету з питань міграції, під час розгляду поправок, він взяв слово та оголосив, що Росія підтримує норму про звільнення Савченко.  

Жоден з інших представників РФ, які також були присутні на засіданні, не заперечив його слів.

Поправку було підтримано практично одноголосно, тож завтра, під час розгляду питання в сесійному залі, вона буде в статусі пріоритетної.

Звісно, завжди лишається шанс на те, що стався "ексцес виконавця" і пан Морозов переплутав пункти і проголосував за щось непотрібне. Щоби перевірити це, "Європейська правда" звернулася до Олексія Пушкова, зустрівши російського депутата в коридорах асамблеї. 

Він робив все можливе, щоби уникнути відповіді на питання "Європейської правди".

–  Можно минуточку внимания?  Вы, вероятно, слышали, что Морозов поддержал поправку об освобождении Савченко и объявил, что это – позиция РФ. У вас действительно изменилась позиция?

– Я не был на том комитете, спрашивайте у Морозова.

– Но я же интересуюсь не его мнением, а позицией РФ по поводу Савченко. Вы допускаете, что поддержите норму о ее освобождении?

– А почему вы считаете, что я должен отвечать? Вы даже не спросили, есть ли у меня время разговаривать об этом, - знову спробував піти від відповіді глава російської делегації в ПАРЄ, який до того відверто нудьгував в одному з коридорів.

Після ще декількох раундів "дипломатичного футболу", коли кореспондент знову вітався, перепитував, чи можна поставити питання, і кількаразово ставив його, Пушков нарешті відповів: "Вопрос будут рассматривать завтра (27 січня. - Ред.), правильно? Вот завтра я и отвечу, какова сейчас наша позиция (по вопросу Савченко)".

Кращого доказу того, що РФ дійсно розглядає можливість поступок в цьому питанні, годі було й вигадати. 

А згодом "Європейська правда" дізналася, що пообіді росіяни вже розпочали переговори з окремими депутатами від України про "великий компроміс".

Що входить до компромісу?

В двох словах пропозиції росіян зводяться до того, що вони готові звільнити Савченко (і, можливо, ще декількох українців-заручників, утримуваних в РФ) в обмін на повне відновлення Росії в правах в рамах ПАРЄ.

При цьому перший крок, за пропозицією росіян, повинні зробити саме українці – вони мають відкликати свою підтримку ідеї про оскарження повноважень делегації РФ та публічно виступити проти інших санкцій відносно російської делегації.

А вже в якості другого кроку росіяни знаходять шляхи для звільнення Савченко – приміром, ухвалюють виправдувальний вирок, або навіть звинувачувальний і, відразу ж, рішення про амністію чи помилування.

Ці пропозиції, до слова, підтверджують тезу про те, що Надія Савченко для РФ – лише високопосадовий заручник, не більше. Але росіян це не надто обходить.

Цей варіант домовленості з РФ емоційно може здатися дуже привабливим – адже Савченко дійсно є одним із символів спротиву України.

І тим важче сказати "ні" у відповідь на російську пропозицію, тим самим прирікши цю жінку на подальше перебування в статусі заручника.

Але ж йдеться про повне зняття санкцій проти РФ, введених в Раді Європи.

Згадаймо – хіба ж обмеження проти РФ було запроваджено лише через Савченко? Хіба зникли проблема російського вторгнення на Донбас та анексії Криму?

За даними "Європейської правди", пропозиції, з якими вийшли росіяни, їхні українські колеги відхилили. З двох мотивів. По-перше, через те, що написане вище – звільнення Савченко – не знімає всіх претензій до Кремля, а санкції нам пропонують зняти всі, без винятку.

По-друге, лунала думка про те, що Кремль "кине і оком не моргне".

Адже навіть у питанні звільнення Савченко право зробити останній крок має російська сторона.

Між тим відмова української сторони не означає, що Росія зупиниться.

Є велика імовірність, що пропозиції РФ будуть позитивно сприйняті депутатами ПАРЄ від інших країн.

І частина провини тут – на українцях, перш за все – на представниках "Батьківщини", які тривалий час акцентували питання у Страсбурзі виключно на звільненні Савченко, лишаючи "в тіні" проблематику Донбасу та Криму.

І, нарешті, "Європейська правда" вже детально описувала ситуацію в ПАРЄ і в Раді Європи загалом, де більшість гравців хочуть за будь-яку ціну запобігти виходу Росії з організації.

Саме з цими депутатами і з цими страхами зараз працюють представники РФ. Чи буде успішною їхня лобістська діяльність – дізнаємося вже в середу ввечері.

http://youtu.be/F-b13prr47E

сталинский ссср - россия был заинтересован в сильной гитлеровской германии !!!!

Roman Lutsk Lutsk added 11 new photos.
не ставте лайків і не пишіть нічого....
Донецький аеропорт...

Даже слепые из ОБСЕ утверждают, что наши пленные имеют все признаки отравления газом. тут западные журналисты прямо говорят, что погибшие слишком сильно похожи на жертв в одесском Доме профсоюзов, которые задохнулись газом со слишком похожим механизмом действия, как использованный на Дубровке во время "освобождения" заложников "Норд-Оста"

+++

http://glavpost.com/post/22jan2015/blogs/13182-roman-burko-kremlevskie-propagandisty-vyshli-na-novyy-uroven.html?utm_source=facebook&utm_medium=myprofile&utm_campaign=myfbshare

+++

Копирование будет пресекаться страйками!
Жанр кино ИСТОРИЧЕСКОЕ РАССЛЕДОВАНИЕ стал возможен только сейчас - после того, как сняли гриф секретности с дел военных событий по истечении 75 лет. В этом фильме, можно сказать, не просто каждое слово подкреплено документом, но и все документы или архивные ссылки выведены на экран. Смотрите, изучайте, анализируйте.

Robinzon.TV - информационное агентство, первое в Украине интернет-телевидение.
Новости, основные события в стране и мире глазами харьковских журналистов. То, что вышло в эфир, и то, о чем мы умолчали: о власти, о городе, о людях, живущих рядом с нами. Наши ответы на ваши вопросы, исследования и впечатления, сплетни и скандалы в жанре, свободном к пониманию всех, кого еще не научили верить во все, что положено.
Официальный сайт: http://robinzon.tv/
Скачай наше приложение для iPhone, iPod Touch или Android: http://robinzon.tv/#pages/main 
Мы в Youtube: http://www.youtube.com/robinzononline
Мы ВКонтакте: http://vk.com/robinzontv
Мы в Google+: https://plus.google.com/+RobinzonTv
Мы в Фэйсбуке: https://www.facebook.com/robinzononline
Мы в Одноклассниках: http://www.odnoklassniki.ru/robinzono...
Мы в Твиттере: https://twitter.com/robinzontv

• Категория

  • Общество

• Лицензия

  • Стандартная лицензия YouTube

ЗАЧЕМ ПУТИН РАЗВЯЗАЛ ВОЙНУ? Теория Путинской Лжи
+++
http://youtu.be/kv8b3NaqFBA
+++ ( коротко - http://youtu.be/zOoyIqhSXeM

“Герої” “Новоросії” до і після, або як найманці втрачали на Донбасі руки, ноги і життя (фото, відео)

Вони  їхали на  Донбас, щоб  заробити на вбивствах ненависних «укрів», а назад поверталися або вантажем 200, або інвалідами.

“Герой” – до і після Донбасу. Фото: Патріоти України

Серед тих,  хто воює на  Донбасі,  багато не лише російських військових, а  й місцевих  мешканців чи  простих  росіян, які вирішили  підзаробити, та й  заодно відчути себе героями, повідомляють  Патріоти України.

Однак, як визнають самі,  їх «бачення» ситуації часто  розбивалося  об  донбаські  реалії. Тим паче, що ні фашистів, ні кровожерливих бандер вони там не  зустріли.  Найманці, які  вижили,  тепер  благають  допомоги, викладаючи у соціальних  мережах фото своїх каліцтв

Так в  одній із сепаратистських груп Вконтакте адміни  просять допомогти молодому хлопцеві, який, воюючи за терористів на Донбасі, втратив  руки  і  зір. Його кохана у своїй сторінці ВК викладає реквізити з проханням  перерахувати  гроші на лікування. Просто  порівняйте фото:  до  і після, це і буде «ціна», яку заплачено за імперські амбіції Путіна.

ДО

ПІСЛЯ

Cripta din bazilica Sf. Nicolae – o întâlnire subterană între Orient şi Occident.

Recunoaşterea anatomică şi studiul antropometric al relicvelor osoase ale Sf. Nicolae din Bari

(referat al prof. Luigi Martino, profesor de anatomie umană la Universitatea din Bari.
Buletinul Sf. Nicolae, ediție specială, aprilie–decembrie 1957)

În noaptea de 5/6 mai 1953 s-a realizat, în prezenţa unei Comisii Pontificale speciale, prezidată de Excelenţa Sa Monseniorul Enrico Nicodemo, arhiepiscop de Bari, recunoaşterea canonică a rămăşiţelor de schelet aflate în mormântul Sf. Nicolae, situate sub altarul principal al criptei din Bazilica Sf. Nicolae din Bari. Recunoașterea a constituit un eveniment absolut excepțional, dat fiind faptul că timp de 866 de ani, nimeni nu a putut atinge, nici vedea oasele sfântului nostru taumaturg; de altfel nici Biserica nu ar fi luat decizia de a trece la recunoașterea scheletului aflat în acest mormânt, dacă nu ar fi fost vorba de lucrări urgente de restaurare şi consolidare a bisericii, care se impuneau cu indispensabilitate, mai ales la unii pereţi şi chiar la podeaua criptei. Mutarea temporară a lespezilor foarte grele care acopereau mormântul a îngăduit descoperirea şi examenul direct şi complex al rămăşiţelor osoase, care în 1089 fuseseră așezate chiar de Papa Urban al II-lea în adâncul nişei monolitice din mormânt. 

Mie mi-a revenit sarcina de a recunoaște şi de a insera bucatele osoase existente, precum şi cele care lipseau din scheletul aflat în mormântul deschis; în această investigație anatomică am fost ajutat de un coleg, dr. Alfredo Ruggieri, medic din Bari. Nisa (deschisă în jurul orei 23 pe data de 5 mai), revela, pe fundul dreptunghic, oase așezate fără vreo anume ordine sistematică (ceea ce demonstră că nu fusese, cu siguranță,  un cunoscător al anatomiei cel care le depusese acolo), cu craniul situat în centrul nişei, şi cu celelalte bucăţi de oase, lungi şi scurte, în parte fragmentare, adunate neregulat de jur împrejur. Craniul era bine așezat, cu bărbia în partea de jos. Împreuna cu foarte mici fragmente osoase, prezente în număr mare, am găsit chiar şi pietriș, care, cel mai probabil, trebuie să fi fost transportat odată cu oasele în momentul sustragerii în grabă, făcute de niște marinari curajoși din Bari.

Toate bucăţile de oase erau acoperite de un lichid limpede, asemănător apei de stâncă, care se găsea în fundul nişei, până la o înălţime de 2 cm. Bucăţile osoase care se găseau peste suprafața apei erau toate ude, în timp ce toate zonele de măduva din oasele sparte, spongioase, erau pline de apă și picurau apă, când bucăţile de schelet au fost ridicate din apă. Trebuie să spun că, după extragerea  tuturor bucăţilor de oase şi lichidului – în întregime, mormântul a fost bine drenat, iar zidurile sale au fost atent explorate, la lumină puternică: rezulta ca nişa era monolitică, din piatră compactă şi dură, fără ca pereţii foarte groși să prezinte vreo crăpătură. Scheletul rezulta a aparține unuia şi aceluiași individ, şi a fi compus din oase foarte fragile şi foarte fragmentate. Din întreg scheletul, craniul este partea cea mai bine conservată, ceea ce indică faptul că a fost obiectul unei atenții sporite, şi de departe partea cea mai protejată în timpul operațiunilor de sustragere/mutare. Craniul este complet în segmentele sale, lipsindu-i doar partea posterioară a jumătăţii de mandibula stângă; dinții se regăsesc în număr mare, iar unii dintre ei sunt încă înfipţii în alveolele lor. Din coloana vertebrală se găsesc doar fragmente: sunt prezente toate cele cinci vertebre ale segmentului lombar, dar din segmentul cervical se găsesc doar unele dintre ele (a doua şi a șaptea, fragmentate), patru vertebre din segmentul toracic, în mare parte fragmentate, şi din osul sacral, doar porțiunea centrală a bazei osului. Cutia toracică se reduce la porțiunile postero-laterale a patru coaste din grupa centrală, din partea stângă, şi o coastă din grupa de jos, de pe aceeași parte: de asemenea, lipsește şi sternul. Membrul superior este foarte sfărâmat şi fragmentat: constă doar în câteva bucăţi scurte din partea supero-laterală a omoplaților, într-o bucată centrală a unui umăr, în oase de antebraț – rupte, şi în numeroase oscioare carpiene şi metacarpiene – aparținând falangelor. Membrul inferior este mai bine conservat: din osul coxal se găsește doar ileonul din stânga, în timp ce celelalte părţi au fost pierdute, precum şi părţile superioare ale celor două oase femur, şi o mare parte din oasele peroneu. S-au găsit rotulele, tibiile, şi numeroase oase tarsiene, metatarsiene şi falange. Aproape toate oasele se regăsesc nu doar sfărâmate, mai mult sau mai puțin tare, dar chiar şi sparte, pe întindere şi adâncime de variată amploare.

Acest complex scheletic, care după recunoaștere, a fost păstrat într-o urnă de sticlă şi expus spre cinstirea credincioșilor, pentru timp de patru ani (atât timp au durat lucrările de restaurare), a fost în cele din urmă supus unui al doilea examen anatomic, mai exact unui examen antropologic, în noaptea de 7/8 mai 1957, care a avut loc înaintea repunerii în nişă, cu scopul de a se obține şi conserva imaginile şi însușirile bucăţilor individuale de os, precum şi cu scopul, mai important chiar, de a reconstrui figura fizică, şi eventual pe cea picturală, a persoanei căreia îi aparține scheletul.  În această operațiune antropometrică am beneficiat de colaborarea colegilor mei dr. Ruggieri Alfredo şi dr. Venezia Luigi. Tehnicile pe care le-am adoptat pentru această întreprindere antropologică au fost numeroase, iar unele dintre acestea, gândite de mine, au fost, de fapt, puse în practică pentru prima dată cu ocazia mai sus-numitului examen de reconstrucție: le-am descris în detaliu într-un amplu referat științific pe care l-am prezentat autorităţii ecleziastice, referat căruia i s-au adăugat numeroase anexe, reproduceri fotografice şi radiografice ale părților de schelet examinate, precum şi tabelele cu valori metrice reale, regăsite în urma măsurilor asupra oaselor. Un studiu lung şi cu răbdare, efectuat după o metodă sistematică, mi-a permis a doua oară să reconectez între ele fragmentele prezente din fiecare os fragmentat/spart, iar apoi să reconstruiesc tot scheletul articulat, în aşa fel încât să cunosc, în cele din urmă, până şi toate valorile metrice prezumptibile, conform rapoartelor de proporționalitate. Studiul datelor antropometrice complexe, colectate şi prelucrate, a permis realizarea altor multor considerații importante. Rămăşiţele osoase aparțin unui schelet multisecular, lucru demonstrat de faptul că ele sunt extrem de fragile, subțiate în grosime, profund impregnate cu un pigment brun, şi foarte fragmentate. Prezenţa numeroaselor fragmente osoase ne face să înţelegem că bucăţile de schelet, sustrase de marinarii din Bari din mormântul din Mira, trebuie să fi fost chiar la timpul acela, în 1087, foarte friabile şi, prin urmare, deja păstrate de secole. Se presupune că, în timpul sustragerii făcute în grabă, trebuie să fi fost transportat, odată cu oasele, şi pietriș, şi ca noii „custozi” ai relicvelor nu au mai putut recunoaște şi separa pietrișul de oscioarele scurte şi de fragmentele osoase de dimensiune mai mică. Rămăşiţele de schelet au aparținut, mai mult, unei persoane de vârstă înaintată, mai precis unui bărbat cu vârsta de peste 70 de ani. Acest lucru e demonstrat de faptul că oasele – în raport cu corpul – prezintă reliefuri, iar amprentele sunt destul de bine dezvoltate, însușiri care sunt mult mai frecvente în rândul persoanelor de gen masculin. În  sfârșit, craniul prezintă o sinostoză avansată a suturilor bolţii, chiar şi a pereților laterali (oblilateraţie a suturilor temporo-parietale), fenomen care apare chiar în rândul persoanelor cu vârsta mai mare de 70 de ani. Datele anatomice pe care le-am descris până în acest moment, nu vin, așadar în contradicție cu tradiția istorică, care admite că scheletul examinat a aparținut Sfântului episcop din Mira, Nicolae de Patara, ocrotitorul orașului Bari. Cronica ne spune ca Sf. Nicolae a murit înspre 75 de ani (după unii, la 72, iar după alți, la 80 de ani), pe 6 decembrie 350 d.Hr., în urmă cu 1607 ani.

În 1087, la momentul sustragerii şi a transportului sfintelor oseminte, trecuseră deja 737 de ani; prin urmare e de înţeles faptul că, dacă după mai mult de 7 secole, oasele trebuie să fi fost clar mai fragile şi dacă ele se fragmentau cu ușurință,  era fie din cauza că fuseseră adunate în grabă de mâini robuste, şi nu tratate cu grijă precum niște obiecte delicate, fie din cauza că transportul lor s-a făcut pe mare, şi se presupune, fără suficientă protecție la șocurile provocate de mișcările ondulate ale caravelei.

Aspectul celei de-a șaptea vertebre cervicale dă naștere la presupoziția că cineva, într-o anume situație, dorind să păstreze o relicvă din Sfânt, a făcut o tăietura precisă, cu un cuțit ascuțit, luând o felie subțire de os. Rămăşiţele osoase au aparținut unui individ de înălţime medie şi având un corp cu membre lungi sau medii; în timpul operațiunilor de reconstrucție, s-a putut constata faptul că statura corporală, în picioare, trebuie să fi fost undeva la 1,67 m, lățimea umerilor trebuie sa fi fost undeva la 40 cm, iar circumferința toracică – undeva la 86 cm sau puțin peste. Dacă, pentru a ne face o idee concretă şi practică, folosim mănuşi pentru mâini cu dimensiunea celor ale Sfântului, sau papuci potriviți lui, trebuie să folosim mărimea 8, respectiv 41 (mâna e, de fapt, lungă de 19 cm, lată de 8,7 cm, iar piciorul – lung de 26 şi lat de 10 cm). Volumul craniului a rezultat a fi unul mediu (cca 1510), la fel şi circumferința craniană (52,4 cm). Capul este de forma normală, tinzând puțin a avea forma alungită (sub-dolihocefalie). Faţa s-a dovedit a fi în mare parte scurtă şi lată, iar bărbia este împinsă în faţă un pic mai mult decât de obicei. Fruntea este largă, orbitele sunt destul de largi, nasul de dimensiuni medii, şi ușor proeminent, cu rădăcini bine săpate, pomeții sunt ușor proeminenți înspre lateral, cerul gurii e larg, maxilarul ușor ieșit înainte, dantura e robustă. Studiul danturii a demonstrat, de asemenea, că Sfântul avea anodontie la ultimii molari (îi lipseau ultimii molari), cariile fiind puțin extinse, şi că alimentația sa obișnuită trebuie să fi fost predominant vegetariană, avându-se în vedere puternica sifonare transversală a suprafețelor masticabile ale molarilor şi premolarilor. Caracteristicile somatice ale scheletului care s-au reliefat, şi mai ales cele craniene, au permis să se constate că rasa căreia persoana examinată îi aparținea era rasă albă europoida mediteraneană, şi – am putea adăuga – în varietate orientală. S-a putut exclude ipoteza că respectivul craniu ar aparține unui individ din rasă alpină armeană, deoarece subiecții aparținând acestei rase au craniul predominant rotund, brahicefal, şi occipite puternic zdrobite, turtite, aplatizate, însușiri care îi lipsesc relicvei noastre. Dacă vrem să facem o comparație între celei trei exemple de rasă mediteraneană: Sf. Dominic, originar din Spania, Dante Alighieri, originar din Italia, şi Sf. Nicolae, originar din Asia Mică, putem spune că Sf. Nicolae e plasat la mijloc, în ceea ce privește mărimea capului: volumul craniului este de cca 1473 în cazul Sf. Dominic, de cca 1510 în cazul Sf. Nicolae, de cca 1554 în cazul lui Dante.

Orientalii mediteraneeni (din partea estică a Mediteranei) aveau pielea mai mult înspre maroniu comparativ cu mediteraneenii din zona centrală şi occidentală, ceea ce e similar modului în care au fost găsite relicvele [Sf. Nicolae], şi ceea ce se verifică şi azi în așa-numitele tipuri levantine.

A priori se exclude faptul că actualul popor turc ar fi putut avea vreo afinitate rasială cu Sfântul nostru, întrucât turcii aveau să invadeze Turkistan, în Asia Mică, la aproximativ 500 de ani după moartea Sfântului nostru taumaturg.

Clasificarea oaselor

Lipsa însușirilor antropologice cutanate limitează, în asemenea investigații, posibilitatea de a discrimina cu precizie între tipurile rasiale: totuși, în întregul lui, se impune recunoașterea varietății orientale în ceea ce privește scheletul studiat, statura, constituția predominat longilini, robustețea medie a scheletului, dolihocefalia (craniul alungit din față către spate), faţa pentagonoidă alungită în bărbie, nasul proeminent, lățimea nazală medie, fruntea lată, pomeții mari, un occipite rotunjit. O ultimă considerație rămâne de făcut, o concluzie a investigației noastre. Pot spune că Sf. Nicolae a purtat întotdeauna asupra sa, până la moarte, semnul suferințelor pătimite din dragoste pentru Dumnezeu, Căruia îi oferise a sa viață. Povestea spune că Sf. Nicolae a petrecut mulți ani în închisori umede şi nesănătoase, de la vârsta de 51 de ani: examenul vertebrelor toracice a arătat faptul că subiectul studiat de noi a suferit de artrita vertebrală cronică apofizară, de natură gravă, care ar fi dat în anchilozare (spondiloartrită anchilozantă). Investigația radiologică asupra craniului a dat la iveală şi o suferință cefalică, evidențiată de o îngroșare osoasă puternică în interiorul craniului, foarte extinsă şi accentuată (hiperostoza endocraniană difuză).

Durerile de coloană vertebrală şi durerile de cap trebuie să îi fi amintit că închisoarea poate lăsa pe termen lung urme de suferință în organism. Mă opresc asupra faptului că un examen anatomic, realizat după mai mult de 1600 de ani după moartea subiectului, a dezvăluit deja multe taine închise în mormânt. Am încercat, totuși, să îmi explic chiar altele, şi am vrut să încerc să văd chipul Sfântului nostru deasupra rămăşiţelor osoase care ne-au rămas din El. Având la dispoziție numeroase reproduceri fotografice al craniului facial, în diverse proiecții – frontale, laterale şi oblice, m-am gândit să reprezint pe hârtie lucioasă, perfect transparentă, conturul diferitelor părți moi (conturul de piele al capului, conturul sprâncenelor, pleoapelor, nasului, buzei, bărbiei, obrajilor, bărbii), adăpostite de formațiunile corespun­zătoare din scheletul osos. Diversele figuri faciale pe care le-am obținut au avut o caracteristică comună foarte importantă, aceea a similitudinii boltii craniene, şi încă de la examenul lor se putea spune că erau aspecte diverse ale aceluiași individ. Acest fapt are, în opinia mea, o valoare notabilă, şi ne-ar putea convinge că, de fapt, chipul care a apărut în diverse desene, proporționat în raport cu scheletul care îi stă la bază, nu ar trebui sa fie foarte diferit de cel real. Dacă chipul Sf. Nicolae ar trebui să corespundă în realitate aceluia pe care l-am obținut din conturul măştii faciale realizat pe scheletul cranian, s-ar putea spune că efigia Taumaturgului nostru este, într-adevăr, iluminată de o lumină de bunătate şi idealism ascetic pe care faţa mai degrabă osoasă, ochii mari şi fruntea largă par să o reflecte înăuntrul lor. Printre efigiile pitorești ale episcopului nostru de Mira, pe care până azi am avut posibilitatea de a le cunoaște, cea care mai mult decât altele îmi apare mai aproape de datele antropometrice pe care le-am observat, este efigia prezentă în mozaicul înfăţişând-o pe Fecioara Maria cu Sfinții Nicolae şi Ioan Botezătorul din capela Sf. Isidor a bazilicii San Marco din Veneția. Oasele Sfântului nostru Taumaturg se odihnesc acum din nou în mormântul lor glorios, care precum un gaj de credință şi de iubire continuă să conjuge Orientul şi Occidentul creștin, în Bari, care e destinat a deveni, mai devreme sau mai târziu, inelul unirii popoarelor dintr-o parte şi din alta, în acea mare pace a inimii pe care toți o presimt şi o râvnesc profund.

Oasele în negru se află la Bari, oasele în alb (fragmentate) se află la Veneția (Lido)

Traducere din italiană 
(pentru teologie.net):
Alexandru GHINESCU