Apără-mă, frunză de tei, te rog, mă apără:

sălbatic duşmanii mei tună şi scapără.

Păzeşte-mă, frunză de dud, te rog, mă păzeşte:

prietenii m-au vândut mol-do-ve-neş-te.

Loveşte-mă, frunză de măr cu neândurare:

am căutat adevăr în trădare.

Ascunde-mă, frunză de soc, te rog, mă ascunde:

indivia-i cu noroc aici şi oriunde.

Alină-mă, frunză de nuc, te rog, mă alină:

speranţele-au ars ca pe rug, ah, fără lumină...

Dumitru Matcovschi - Apără-mă, Frunză De Tei