Manastirea rupestra de la Sinca Veche |
Manastirea rupestra de la Sinca Veche
Printre locurile din Romania care cred ca trebuie cunoscute si popularizate prin orice mijloc se afla si Manastirea rupestra de la Sinca Veche din zona Fagaras. Este un spatiu minunat de meditatie, reculegere, regasire, vindecare si conectare cu energiile neamului, un spatiu care te face sa te simti deosebit ca roman, stramos al unei civilizatii precum cea a geto-dacilor. Un loc unic, cu incarcatura energetica speciala care trezeste in calator linistea si pacea sufleteasca refacand legaturile cu pamanturile seculare. Am aratat recent importanta atingerii masei critice in procesul de schimbare pozitiva in destinul unui neam, iar acest loc este cu siguranta o poarta valoroasa care ne ajuta sa accesam potentialul stramosilor nostri, potential pe care fiecare il mostenim prin intruparea intr-un anumit neam. Asa cum spunea un mare vindecator, fiecare lucrator spiritual are in spate ajutorul intregului sau neam si cunoasterea acestui potential este foarte importanta. Faptul ca acest potential este trezit la viata in aceste vremuri dupa o perioada de adormire ne arata ca suntem pe drumul cel bun in atingerea misiunii noastre, aceea de a lasa o dharma frumoasa copiilor si tarii noastre. Chiar daca aceasta misiune nu este intotdeauna usoara, ea vine cu o recunoastere minunata si speciala pentru ca in sufletul lui Dumnezeu noi ocupam un loc atat de important incat sa fim demni de o asemenea datorie. Misiunile usoare nu scriu niciodata istoria!
Manastirea rupestra Sinca Veche este un vechi lacas de cult ce se afla la Sinca Veche, in cotul format de Muntii Fagaras si Perisani, la 45 de kilometri de Brasov si la 22 de kilometri de Fagaras. Locasul de cult se gaseste langa comuna Sinca Veche, sub dealul Plesu. Localitatea in sine se afla in centrul tarii la 30 de kilometri nord de Zarnesti, intre Cocoasa Persanilor la nord si podul peste paraul Bungetu la vest.
Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche și așezarea dacică sunt monumente de importanţă naţională ce sunt redate oamenilor în respectul și adevărul cuvenit. Cu ele sunt readuse în atenție valorile trecutului neamului nostru. Lucrările de la Șinca Veche sunt facute în sfânta tradiție românească, în simplitate, ecologie și comuniune cu natura.
Se presupune că aici la Şinca Veche, ar fi existat o reprezentare cultică precreştină, dacică, închinată zeului Zamolxe. Acest fapt se probează prin structura geologică a stâncilor la care a intervenit şi creaţia omului de prelucrarea pietrei, încă din neolitic. De asemeni, terasa dealului ce predomină întreagă aşezarea, cu orizonturi desfăşurate în larg, ce scoate la lumină mulţimea de sate ale Făgăraşului, argumentează ridicarea de templu închinat zeităţii dacice, care se făceau pe cele mai frumoase înălţimi scăldate de soare. (un material care a fost înmânat Fundației Ortodox-Culturale „Maica Sfântă – Bucuria Neașteptată“ în anul 2005 de către Părintele Nicolae Pucheanu)
E posibil, ca aceste semne de aici, să vină din primele veacuri creştine, ceea ce va fi încă o dovadă a faptului că noi români ne-am creştinat dintru început. Deci suntem creştini de când suntem români, de la formare. Nu mai există popor în lume, care să poată spune acest lucru cu îndreptăţirea cu care o spunem noi. Şi ruşii, şi bulgarii şi ungurii, toate popoarele din jurul nostru s-au creştinat în preajma anului 1000. Deci, noi avem un creştinism cu o mie de ani mai vechi decât al tuturor neamurilor care ne înconjoară. Peştele din această aşezare, din această peşteră, ar putea să fie din cea mai adâncă vechime. Ar fi o mărturie extraordinară, încă o mărturie despre vechimea creştinismului la noi, la români. Desigur, urmează confirmarea arheologilor, istoricilor, dar, încă de pe acum, eu mi-o imaginez ca pe mănăstirile şi altarele din Munţii Buzăului, asupra cărora, deja, s-au făcut cercetări, care au intrat în mod simţit în istoria poporului nostru sau ca la Bisericuţa de la Basarabi, săpată, tot aşa, într-un munte de cretă. Dacă s-ar confirma că e veche din secolele II-III, cine ştie dacă aceasta n-ar trece chiar înaintea acestor monumente. (IPs. dr. Antonie Plămădeală în predica ținută în fața Peșterii cu două altare).
Рубрики: | ARTICOLE/ARTICOLE |
Комментировать | « Пред. запись — К дневнику — След. запись » | Страницы: [1] [Новые] |